Setea mi-a lungit cărarea,
Stă să cadă înserarea,
Foamea încă mă apasă
Şi n-am unde sta la masă.
Tu la toate dai un rost,
Doamne, dă-mi un adăpost!
Pat din ierburi, pe pământ,
Că-s de oboseală frânt,
Şi-un izvor de mă adapă,
Cu iubire-n loc de apă!
Doamne-aş vrea să-ţi mulţumesc,
Când cu cerul mă-nvelesc,
Pătură de stele-mi dai,
Şi un înger rupt din rai
Să-mi vegheze liniştit
Somnul meu cel obosit!
Suferinţă de mi-i cere,
Sufletu-mi va lua putere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu