Dacă nu poți vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, atunci vorbește cu Dumnezeu despre copiii tăi! (părintele Arsenie Boca)

luni, 16 ianuarie 2023

Snowmen City


      Ziua de 15 ianuarie nu prevestea nimic din ce avea să se întâmple în oraș. Era doar o zi obișnuită de iarnă, cu zăpadă bogată, așezată în trei, patru straturi dispuse succesiv tot la două, trei zile distanță, când fulgii mari și deși acopereau ca din senin orașul. Așa, începând de la Sfântul Vasile și până după Sfântul Ion, a nins fermecător pentru poeți, îngrijorător pentru meteorologi, binecuvântat pentru agricultori, alarmant pentru autorități și distractiv pentru copiii care făceau mulți oameni de zăpadă în tot orașul. Aproape la fiecare bloc te aștepta după colț un ditamai omul, alb, burtos, vesel, cu gură ba din cărbune, ba din nasturi, ba din piese de Lego, fiecare copil se descurca cu ce avea prin casă. Dar nasul, nasul era de fiecare dată dintr-un morcov. Erau preferați morcovii de supermarket, din import, drepți, clari, fără fisuri, fără denivelări și asperități, cu o culoare vie, portocalie, care stătea deasupra gurii zâmbărețe. Se știe că erau obținuți în laboratoare speciale și erau destul de plasticați ca să reziste la ger, la vânt, și nici nu emanau vreun miros specific care să atragă, măcar la periferia orașului, vreun iepuraș dornic de o masă copioasă.

Oamenii de zăpadă aveau fulare la gât în sute de feluri de modele și culori. Bunicuțele orașului își închiseseră rețelele de wi-fi și tricotau de zor pentru nepoții nerăbdători să primească fularul pentru omul de zăpadă. Toate ofertele de tigăi și oale ieftine și de proastă calitate au fost luate cu asalt, în magazinele orașului. Oamenii de zăpadă s-au ales cu căciuli emailate, teflonate, haioase, cu toartă, cu mânere, în culori vii, cu buline, cu floricele și toată lumea părea fericită.

La o adică, pentru scurt timp, orașul ar fi putut căpăta o altă denumire - Orașul oamenilor de zăpadă. Dar nu s-a recurs la acest lucru pentru că numele ar fi fost foarte lung și nu ar fi încăput pe nicio carte poștală, în căsuța adresată destinatarului.

Se anunța o zi bogată în zăpadă și în evenimente culturale. Totul părea încă din zorii zilei că va merge strună, că nicio piedică, oricât de mică, nu se va opune desfășurării conform planurilor inițiale. La intrarea în incinta Instituției, nea Pandele, paznicul, arăta ca scos din cutie. Așa cum i s-a spus, saluta bucuros, reverențios și elegant, pe toată lumea care intra în această zi pe poarta larg deschisă. Unul dintre evenimentele care aveau loc în această zi se întâmpla chiar aici. Era invitată presa, cea locală, ca de fiecare dată, dar se părea că vor veni și de la Centru, televiziuni și jurnaliști. Nu aveai cum să-i deosebești și bine-ar fi să le zâmbești tuturor, sincer, din toată inima. Așa că, nea Pandele zâmbea cuceritor și-i poftea pe toți să intre la căldură. Hainele de blană ale doamnelor rețineau fulgii mari, încât, de la distanță păreau și ele oameni de zăpadă umblători.

Presa intrase în Instituție și era pregătită să ia interviuri Organizatorului. Din orașul învecinat erau invitați muzicieni de renume, un Cvartet care să cânte în deschiderea Evenimentului. În sala pregătită special și minuțios pentru această zi dedicată Culturii, temperatura a fost crescută la 18 °C, așa încât doamnele să poată renunța la blănurile lor și să se miște mai vioi prin încăpere. Două grade vor crește artificial de la respirația tuturor. Iar de celelalte două grade, până la 22 °C, temperatura ideală, va fi responsabilă șampania care aștepta în lădițe speciale, trimise de loialul sponsor al Evenimentului, Răzvan și fiii, SA.

Poeții invitați la Eveniment, de fiecare dată în număr par, adică doi sau patru, își dregeau glasurile în băile luminoase. Se pregăteau versuri sincere, spuse din  inimă, cu nuanță patriotică, cu substrat metafizic, cu trimiteri la vremuri când toți eram viteji, loiali, sinceri, și spuneam adevărul și numai adevărul. Viorile se acordau într-o încăpere separată, se verificau microfoanele, se verificau, pentru a câta oară?, paharele de la prezidiu, dacă erau curate, dacă apa îmbuteliată e așezată corespunzător, dacă sonorizarea e bună.

Invitații au apărut în grupuri mici, au salutat, s-au salutat între ei și au intrat în sală, ocupând locurile unul câte unul. Camerele de filmat erau așezate în unghiurile potrivite pentru a transmite video live, Evenimentul.

Organizatorul, un bărbat tânăr și extrem de abil în a fi gazdă onorabilă la astfel de activități, pe care îl recomanda o bogată experiență în acest sens, purta un costum gri cu cravată asortată. Pantofii noi, scoși din cutia de sub birou, arătau impecabil, de fapt îi ținea numai acolo, strict pentru aceste ocazii. Aveau tălpile moi, perfecte pentru picior iar modelele de pe talpă arătau trei brăduți dispuși pe diagonală.

Ceasurile de la mâinile domnilor erau privite din ce în ce mai des. Doamnele, mai discrete, își controlau poșetele și-și verificau telefoanele mobile dacă erau puse pe modul silențios. Afară zăpada acoperea trotuarul. Ninsoarea s-a oprit la ora 12 și 25 de minute fix. Peisajul în jur era de un alb copleșitor.

Deschiderea oficială putea fi făcută din clipă în clipă, însă șoaptele deveniseră mai intense, era un fel de telefon fără fir în Instituție. Cineva șoptea la urechea celui de lângă el ceva, acesta ridica din umeri și nedumerit mergea să șoptească la urechea altuia care ridica din umeri și care șoptea altcuiva aceleași cuvinte. În primele 15 minute n-au știut decât câteva persoane care sunt acele cuvinte. După alte 15 minute panica s-a instalat și cuvintele erau spuse din ce în ce mai tare și mai întrebător. După 30 de minute de așteptare invitații au început să aplaude dorind în acest fel să transmită că sunt nerăbdători să înceapă activitatea.

Atunci o voce suavă, feminină, s-a auzit la microfon pe un ton angelic, trist și complet nesincer:

-           Ne cerem scuze pentru întârziere, dar Organizatorul a fost nevoit să plece cu niște treburi EXTREM de urgente. Sperăm să ne descurcăm cu programul și încă o dată vă rugăm să ne iertați.

Viorile au cântat, poemele s-au recitat, presa a făcut ce-a putut. Cuvintele care se spuneau în șoaptă, din om în om, erau – A dispărut Organizatorul. Nimeni nu l-a văzut plecând. Are telefonul închis, nu a lăsat vreun mesaj cuiva. E de necrezut. Unde și de ce a plecat?

Totuși nea Pandele care avea ceva din Sherlock Holmes a văzut urma pașilor cu trei brăduți pe talpă și părăsindu-și postul neanunțat a mers prin zăpada pufoasă până în Parcul „Derdeluș”. Acolo, ca un cerc al celor 12 înțelepți, stăteau 12 oameni de zăpadă, uriași, cu fulare colorate, cu nasturi din sticlă sau cărbune și păreau că pun la cale ceva. Unul singur era mai mic de statură. Nea Pandele îl descoperi pe Organizator în postura de Om de Zăpadă, cu un fular roșu cu verde, înfășurat bine în jurul gâtului și cu o ulcică emailată pe cap, în care cu ușurință o gospodină putea fierbe 8-10 ardei umpluți.

Nea Pandele cu toată stima de care dădea dovadă spuse:

-           Vă așteaptă o sală de oameni, ce faceți aici?

Organizatorul senin, acoperit de un strat gros de zăpadă, întoarse spre el o privire inocentă în timp ce mușcă înfometat dintr-un morcov portocaliu și-și așeză mai bine pe cap căciula emailată.

În minutele următoare, grație telefoniei mobile, ușile Instituției s-au deschis mari, jurnaliștii alergau prin omătul pufos cu frenezie, să prindă momentul, cărând camerele profesionale de filmat, aparatele foto și microfoanele după ei, în timp ce în sala atât de meticulos aranjată încă se spuneau poeme, cu patos, cu sinceritate și cu substrat metafizic.

E seara de 15 ianuarie și nea Pandele încă dă interviuri pentru jurnaliștii de la Centru.

-           Fix cu 15 minute înainte de eveniment s-a oprit ninsoarea. De atunci am zis că ceva nu era în regulă. Dar a fost o zi interesantă! La mulți ani de Ziua Culturii!

 

 

 

vineri, 6 ianuarie 2023

Imn acatist pentru Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul


 

Cu îngerească viață, Tu, prooroc Ioan,

L-ai botezat pe Domnul cu apă din Iordan!

Născut din vrednic tată, cinstitul Zaharia, 

Tu ai vestit în lume venirea lui Mesia!

 

Arhanghelul Gavril trimis de Dumnezeu 

Să ducă-această veste întâi la tatăl tău,

I-a spus că te vei naște dar el nu a crezut

Și timp de nouă luni a fost un preot mut.

 

Căci mama ta, în vârstă, era și ea mirată

Și-i spuse chiar Mariei, fecioara preacurată,

Că va avea un prunc umplut de duhul sfânt

Ce va deschide calea credinței pe pământ!

 

Iar când Irod, păgânul, pe prunci i-a secerat,

Elisabeta-n lacrimi la munte s-a rugat

Să-i apere comoara, un prunc la sânul său,

Iar muntele-i primește și-i apără de rău!

 

Cu sfântă rădăcină a fost întregul neam

De preoți credincioși, iar Tu, sfințitul ram

Al unei seminții de oameni drepți și buni

Ce-a dat spre îndreptare creștin-acestei lumi 

 

Pe cel mai mare-apostol al pocăinței, iată,

Născut dintr-o femeie preabinecuvântată,

Să lumineze calea, Înaintemergătorul

Și dreptul prooroc, Ioan Botezătorul.

 

Purtându-ți haina aspră din părul de cămilă

Ai stat în rugăciune în arșița ostilă

Și-ai suportat pustiul arid, neprimitor,

Desculț, smerit și pașnic, un mare postitor!

 

Încins cu o curea de piele peste brâu

Ai pregătit mulțimea și-ai botezat-o-n râu,

Spunând că-mpărăția din ceruri e aproape

Și dându-le botezul, i-ai scos curați din ape.

 

Mai mare între sfinții născuți pe-acest pământ

Văzut-ai cum coboară din ceruri Duhul Sfânt,

Asupra lui Iisus, în chip de porumbel

Și-ai spus că ești nedemn ca să-l botezi pe El.

 

Dar Domnu-ți hărăzise să predici bucuria

Și să vestești la neamuri venirea lui Mesia!

Ai predicat la oameni, chemând la pocăință

Și chiar pe împăratul, pentru necuviință,

 

Tu l-ai certat, iar el, cu suflet împietrit,

În temniță te-a-nchis și tu ai suferit!

Atunci Irodiada a vrut neapărat

Pe tavă capul tău, și el  a ascultat!

 

Ai pătimit, și-n Ceruri, cu Dumnezeu, Tu ești!

În trup ai fost ca înger, oștirile cerești

Îți cântă imn de slavă, apărător de Sus, 

Ioan Botezătorul, proorocul lui Iisus!

  

(Imnuri-acatiste pentru copii, Limes, 2021)

vineri, 25 noiembrie 2022

Festivalul-Concurs de Creație și Interpretare a Piesei de Teatru Într-un Act „Mihail Sorbul”, ediția a XXVIII-a

 La Gala Premiilor Concursului de Creație și Interpretare a Piesei de Teatru într-un act „Mihail Sorbul”, ediția a XXVIII-a, Botoșani, Săveni, 17-18 noiembrie 2022.












 

Dramaturg băcăuan, succes internațional în Germania




 













La concursul Premiul Internațional de Dramaturgie „Osnabrück“ au fost înscrise 130 de piese ale unor autori din 13 țări europene. Au fost selectate cinci proiecte, care au fost dezbătute în zilele de 21-22 mai în cadrul unor ateliere: dramaturgii au discutat cu membri ai juriului, cu un regizor și cu actori din ansamblul Teatrului „Osnabrück“.
Juriul a fost alcătuit din Jurgen Berger, critic de teatru și curator; Claudia Lowin, regizor, șefa departamentului de actorie de la Teatrul „Osnabrück“; Selen Kara, regizor și Henrieke Beuthner, redactor la Rowohlt Theatre Verlag.
Cei cinci finaliști au fost: Tincuța Horonceanu-Bernevic (România), Anais Clerc (Elveția), Nicolas Geibel (Franța), Jan Müller (Germania), Rachel Müller (Austria) și Yazan Melhem
(Germania). Marele Premiu a plecat la Berlin, la cuplul Anais Clerc și Yazan Melhem, care au scris o piesă despre trei refugiați din Kosovo, Siria și Ukraina. Piesa lor va fi pusă în scenă în
aprilie 2023.
Dramaturga băcăuană Tincuța Horonceanu-Bernevic (membră a Uniunii Scriitorilor din România) a fost finalistă cu piesa Natașa nu mai visează/ Natascha träumt nicht mehr/ Natasha doesn’t dream anymore; traducere în germană de Patrick Maerean și în engleză de Alexandra Avram. În seara premierei, pe 11 octombrie, piesa Natascha träumt nicht mehr a beneficiat de un spectacol-lectură, în regia Juliei Buchberger; a interpretat actrița Hannah Walther.
După primul succes în dramaturgie, din 2018, când primea Premiul al II-lea în cadrul manifestării Bacău-Fest Monodrame, cu piesa Eu îl rog pe Dumnezeu unele lucruri, la care de atunci s-au adăugat alte premii obținute la concursuri naționale de scriere dramatică, iată scriitoarea Tincuța Horonceanu-Bernevic se bucură de succes internațional, în Germania. Îi urăm succes pe mai departe și sperăm ca de pe scena teatrului german, dramaturgia ei să ajungă și pe scena teatrului băcăuan.
V. SAVU (revista Ateneu - octombrie, 2022)

http://ateneu.info/wp-content/uploads/at2022_10_net.pdf