Copilăria

Copilăria e o ţară fermecată 

În care nu încape cuvântul „niciodată”. 

Lumina scoate sunete de clopoţei 

Atunci când se rătăceşte 

În glasul unor prichindei. 

Dimineţile aleargă prin roua de-argint 

Desculţe şi vesele ca nişte 

Vorbe de-alint. 

Copilăria e o ţară 

Din care pleci 

Atunci când stai încruntat 

Şi în care poţi să rămâi 

Doar cu un zâmbet minunat. 

Te poţi rătăci în nişte raze de soare 

Care îţi gâdilă faţa 

Atunci când la geam apare dimineaţa. 

În această ţară fermecată 

Bucuriile se leagă una de alta, să ştii, 

Şi se-ascund, totdeauna, 

În ochii cuminţi, de copii!