Zâmbeşte, copilărie! Poezii pentru copii, Tincuţa Horonceanu Bernevic, Editura CD Press, 2009

Cartea se poate cumpăra de aici

http://cartisiprieteni.blogspot.com/2010/02/tincuta-horonceanu-bernevic.html

Zâmbeşte, copilărie! Editura CD PRESS, Bucureşti, 2009

 Nu poţi scrie pentru copii „dacă nu ai păstrat, oricât de bine camuflat un sâmbure de copilărie” afirma poeta Ana Blandiana. Literatura pentru copii , neglijată în bună măsură de critici, este dificilă tocmai din acest motiv. Oricât ai vrea, este cu neputinţă să o studiezi prin filtrul criticului. Poveştile, basmele şi versurile pentru copii trebuiesc citite cu inima. Poeziile din cartea „Zâmbeşte, copilărie!”, apărută la Editura "CD Press", Bucureşti, 2009, sub semnătura Tincuţei Horonceanu Bernevic, ne-au introdus într-un univers mirific, un spaţiu al candorilor sufleteşti, al imaginilor viu colorate şi al emoţiilor pure. Sinceritatea infantilă purifică, lumea este minunată privită prin ochi de copii. Fericirea poate fi „un început de rugă” sau o jucărie primită în dar, dragostea bunicii, entuziasmul de a păşi desculţ pe o pajişte înflorită şi acoperită de rouă. Curcubeul este alcătuit din „Bucurii mărunte, surori/ Îmbrăcate în şapte culori/ Ca nişte note pe un portativ fermecat,/ După care învaţă să râdă/ Orice copil supărat!”. Copilul este legat de întreaga natură, de cer şi pământ, de lună şi stele, el înţelege limbajul micilor vietăţi şi poate da suflu de viaţă jucăriilor din pluş. Stelele sunt „dinţişori de lapte/ Aruncaţi în sus, spre noapte!”, un băiat va îndulci marea sărată cu trei bomboane, soarele este partener de joacă iar păpuşa va participa în secret, pitită în ghiozdan, la prima zi de şcoală a unei fetiţe. Fenomene ale naturii sunt explicate cu uşurinţă: ploaia este alcătuită din „picături mici de safire”, „În ninsoarea de lumină,/ Fiecare fulg de nea/ Ţese-o fină broderie/ Din glăscioare de copii,/ Care râd de bucurie!”. Zâna iernii cu o baghetă fermecată transformă grădina „într-o scenă îngheţată”. Nu este uitată cea mai iubită dintre sărbători: Crăciunul. Cu tandreţe, un copil îi scrie un bilet lui Moş Crăciun, îl invită cu drag să-i păşească pragul casei nu pentru a-i aduce păpuşi ci pentru a primi Moşul, de această dată, mici daruri oferite din suflete curate: „Moşule, eu am aflat/ Că la mine n-o să vii!/ Poate că te-am supărat/ Ca atâţia alţi copii.// Te aştept la mine-n prag,/ Nu ca să-mi aduci păpuşi!/ Eu ţi-am împletit cu drag,/ O pereche de mănuşi/ Să te apere de ger,/ Şi de viscol, şi ninsoare,/ Când porneşti la drum, prin cer,/ Şi-i în lume sărbătoare.// Şi aş vrea să ţi le dau/ Chiar în ziua de Ajun,/ Dar de unde să te iau,/ Dragă Moşule Crăciun?// Deci de poţi şi timp găseşti/ Te aştept cu nerăbdare,/ Ştiu că tu chiar ne iubeşti,/ Şi n-ai timp de supărare!// Şi Maria, sora mea/ Ţi-a-mpletit o căciuliţă!/ Pe biletul plin de nea,/ Se semnează: O fetiţă!” Surprinde plăcut în acest volum puterea autoarei de a se adapta la înţelegerea copilului. Temele fundamentale precum natura, jocul, prietenia, dragostea pudică sunt redate într-un limbaj simplu, rafinat şi metaforic. Duioşia, graţia, blândeţea sunt sentimente transmise cu elevaţie sufletească. Fire imaginativă, Tincuţa Horonceanu Bernevic îi determină nu doar pe copii, ci şi pe adulţii receptivi, să viseze cu ochii deschişi. [Revista de cultură Ateneu, octombrie 2009 , Bacău, p. 7]