În grădină, pe răcoare,
Dăltuind un bob de soare,
Licuriciul trist suspină,
Numai briza îl alină.
Astăzi a adus în dar,
Strălucind sub felinar,
O dantelă argintie
Ca un puf de păpădie.
Pentru o prinţesă mică,
Alintată, subţirică,
Apărută dintr-un vis,
Chiar prinţesa Anais.
Însă fata a uitat
Ca să meargă pe-nserat
În grădină, la-ntâlnire.
Şi-acum cine-i dă de ştire?
Zâna Nopţii îi şopteşte:
Fată dragă, te trezeşte!
Licuriciul tot aşteaptă
Să-i trimiţi măcar o şoaptă!
Uite ce-ai primit în dar!
Un cadou atât de rar,
Mic prieten, a brodat
Toată ziua, ne-ncetat!
Pentr-o rochie de seară,
Fir de lună şi beteală,
Ţi-a adus! Vai, mulţumesc,
Ştie el cât îl iubesc!
Multumim din suflet!!!E minunata!!
RăspundețiȘtergereMă bucur că v-a plăcut!Am fost şi noi, cândva, mici prinţese, ca Anais.
RăspundețiȘtergereCe frumoasă era lumea pe atunci:)