Poveste cu o bunică

Dragi nepoţi am să vă spun
O poveste de Crăciun!

Sus, în munte,-ntr-o căsuţă,
Locuia o bunicuţă
Şi-un motan, tovarăş drag.
Nimeni nu-i venea în prag.
Cum privea pe geam să vadă
Fulgii mari ce stau să cadă,
Ea oftă, n-a zis nimica.
Cin’ s-o-audă pe bunica?

Ştiţi, sosise iarna grea
Şi zăpada se-aşternea
Pe poteci, pe casa toată.
Sta bunica-ngândurată,
Că-mpletise bucuroasă,
La nepoţi, papuci de casă.

I-a scris repede-n Ajun
Un bilet lui Moş Crăciun:
"Moşule, la drum când pleci,
Rogu-te pe-aici să treci,
C-am pentru nepoţi ceva!
Şi cu iarna asta grea
N-au putut veni, dar lasă,
Le vei duce tu acasă
Un cadou, la nepoţei,
Că-s departe-acum de ei…"

Se făcuse noapte-adâncă
Şi opaiţul ardea încă.
Moşul nu a stat în loc
Şi-a luat-o sub cojoc
Pe bunica-n sănioară.
I-am văzut pe cer, cum zboară!

Ştiţi, sub brad, cu mâna ei,
Pentru dragii nepoţei,
Să aşeze bucuroasă,
Împletiţi, papuci de casă!

foto: tony-montana.info