Crăciun cu mama

Dai trei ture de parcare până găsești un loc. După ce-ai parcat, aproape că nu ai cum să mai ieși din mașină, dar te strecori, că așa-i de Crăciun.  În orice magazin ai merge, e plin. Te gândești că se dă ceva de pomană de se înghesuie lumea așa. Cumperi lista kilometrică din mână și mai adaugi câte ceva, că poate trebuie.

După ce ajungi acasă, îți dai seama că n-o să ai timp nici pentru despachetat, darămite pentru preparat minunățiile  pe care tu ți le dorești. Și arunci în debara și prin frigider produsele, cu gândul cel bun, și vor sta acolo cuminți, peste termenul de garanție, nedesfăcute, că așa-i de Crăciun.

Autobuzele nu vin mai repede. Și atunci când vin, ți se rup hainele de pe tine, în aglomerație. Lumea e nerăbdătoare, lumea e grăbită. Unii merg la biserică, la spovedit, dar asta nu-i împiedică să te ghiontească, unii caută brazi, alții oferte, cerșetorii caută un bănuț în plus, bătrânii caută un loc pe scaun, tinerii caută pe google, toată lumea caută ceva. Lumea nu mai vede iarna care cade din ceruri, ci numai vitrinele colorate. Că așa-i de Crăciun.

Mă privesc în oglindă, obrajii sunt tot umflați după cele trei extracții din decembrie. Bruma de putere pe care o mai aveam, să înfrunt Crăciunul, a rămas în cabinetul stomatologic. În fața oglinzii mă văd eterică, mică, plânsă, și mă tem că Moș Crăciun va veni numai cu algocalmin și multă tristețe. Nu am brad, că n-am unde-l pune. Câteva coșulețe cu bomboane, câteva portocale și gingia care zvâcnește. Și larma orașului, și nebunia de pe străzi, și multă gălăgie, și nimeni care să vorbească șoptit.

O hotărâre luată într-o clipă. Mașina iese grăbită din orașul supraîncărcat, ca din miezul unei tornade. În vârful unui deal, albit de zăpadă, ne așteaptă o căsuță primitoare, ca într-o poveste de frații Grimm. Căsuța e curată și are un brăduț care răspândește aromă de cetină. Și mama ne așteaptă cu atâta bucurie, că râde și ne îmbrățișează cu cele mai lungi brațe din lume. În căsuță e liniște apăsătoare. Dacă stai cuminte, vezi la geam nămeții albi, cum împrăștie liniște de jur împrejur și nimeni nu deranjează albul tăcerii.

Simt că am intrat în Împărăția lui Moș Crăciun. Miroase a sarmale, a brad și a acceptare. A copilărie și a regăsire. Nu-mi amintesc ce era în pachetele de sub brad, habar nu am câte cadouri am primit atunci, știu doar că în casa curată și pregătită de sărbătoare, mama m-a primit cu brațele deschise și m-a învăluit în  cea mai binefăcătoare liniște, pe care am considerat-o în taină, cadoul meu de la Moș Crăciun!