Dacă nu poți vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, atunci vorbește cu Dumnezeu despre copiii tăi! (părintele Arsenie Boca)

marți, 29 noiembrie 2011

Haiku (Traducere în catalană şi spaniolă de Pere Bessó)


Margine de drum -
măceşele brumate
înfruntă gerul


Marge del camí -     
les gavarreres bromoses  
s’enfronten al gel    
  
Margen de senda -
agavanzos brumosos  
ante la helada


 
Veioză vintage -
la geam luminează
dovleacul crestat


Collita de llàntia –
de finestra il·luminada
tall de carabassa             
 
Cosecha de candil -
en ventana encendida
corte de calabaza

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Moş Nicolae


Stând la geam, după perdele,
Frăţior şi surioară,
Numără pe degeţele,
Stelele ce-apar spre seară.


Lângă sobă, curățele,
Stau ghetuţele de lac,
S-o uita un moş la ele,
Și-o să scoată dintr-un sac


Dulciuri cât încape, încă
Să mai dea pe dinafară,
Şi apoi, în noapte-adâncă,
Va urca încet pe-o scară,


Către cer. Iar în odaie,
Glasuri mici vor spune-n şoaptă:
A plecat Moş Nicolae,
Şi-alţi copii îl mai aşteaptă!

vineri, 25 noiembrie 2011

Carte lansată în Sala Oglinzilor

Pentru dubla lansare de carte a poetului Dumitru Brăneanu, Sala oglinzilor s-a dovedit a fi locul perfect. Miercuri, 2 noiembrie 2011, într-o atmosferă caldă, prietenească, a avut loc o întâlnire a celor care iubesc şi respectă poezia, la sediul central al USR, Bucureşti. Pe de o parte, bucureştenii, gazde amabile, iar de cealaltă, poeţii băcăuani, care au arătat că se scrie bine şi în provincie. Zi de toamnă frumoasă, senină, mediul prielnic manifestărilor literare.
Grigore Codrescu şi Dumitru Brăneanu
Antologia Pelerin la templul cuvântului, reunind poezii reprezentative ale poetului băcăuan, (de la poezia de dragoste la cea cu tentă religioasă) reprezintă un proiect european al Universităţii Petre Andrei din Iaşi, proiect coordonat de poetul Aurel Ştefanachi.
Ea fost precedată de volumul cu acelaşi nume, care a apărut în vara acestui an, la editura Ateneul Scriitorilor din Bacău şi care însumează peste 100 de sonete religioase. Versurile, respectând canoanele clasice, aduc cu ele firul de lumină, atât de necesar celor care traversează perioade mai tulburi ale vieţii.
Cărţile, deopotrivă, apărute sub un tipar îngrijit, emit, pe aceeaşi lungime de undă, dragoste, căldură, bunătate, iertare.  
Moderatorii întâlnirii au fost d-nii Florentin Popescu şi Radu Cârneci. 
Dumitru Brăneanu, Radu Cârneci, Florentin Popescu
Au luat cuvântul gazde şi invitaţi, printre care criticul băcăuan  Grigore Codrescu, Calistrat Costin, preşedintele USR Bacău, prozatorul Dan Perşa, redactor al revistei Ateneu,  
Dan Perşa
fiecare având un cuvânt bun de spus despre poezia poetului Dumitru Brăneanu.
Loredana Dănilă
Un moment liric la care au vibrat cei prezenţi în sală a fost susţinut de Loredana Dănilă şi Tincuţa Horonceanu Bernevic, poetele băcăuane care au citit din cărţile proprii: Suflet de rezervă, Rugă (din volumul Suflet de rezervă) şi respectiv: Oul de lumină, Două jucării (din volumul Strigătul ca o punte).
Alături de băcăuani a sosit poeta Marieta Rădoi Mihăiţă şi criticul de teatru, Carmen Mihalache, redactor şef al revistei Ateneu.
Grigore Codrescu şi Ioan Prăjişteanu
Printre invitaţi s-au numărat: Monica Mureşan, Ion Lazu, Lidia Lazu, Ioana Stuparu, Ioan Prăjişteanu, Tatiana Rădulescu, Ioana Sandu, Cristina Petcu, Florin Costinescu, Corneliu Bordeianu, Nicolae Grigore Mărăşanu, Firiţă Carp, Veronica Bârlădeanu, Mihai Antonescu, Vasile Mustaţă, Raluca Tudor, Ion Filipoiu, Dan George Enache, Petru Solonaru, Victoria Milescu, Floarea Ceapoiu, Ştefan Mitroi, Ioan M. Alexandru.
Lidia Lazu
Către final, publicul a fost delectat de fineţea cu care Lidia Lazu a recitat din poeziile poetului, şi, înainte de a lua cuvântul autorul, actriţa Doina Ghiţescu, nelipsită de la astfel de manifestări, ne-a recitat de asemenea, un grupaj de poezii, din cartea lansată, în aplauzele publicului.
Doina Ghiţescu
În final, poetul le-a mulţumit celor prezenţi în sală pentru participarea la eveniment, vorbindu-le despre implicarea activă în viaţa literară băcăuană, despre volumele de poezie pe care le-a scos în ultimii ani. S-au scos fotografii, s-au dat autografe, s-au făcut schimburi de cărţi.
...Ca la o întâlnire între prieteni!
Calistrat Costin, Tincuţa Horonceanu Bernevic, Loredana Dănilă, Un domn hotărât şi Dumitru Brăneanu
tincuţa horonceanu bernevic - Revista Plumb, noiembrie 2011, nr. 56

luni, 21 noiembrie 2011

Concurs de dramaturgie adresat scriitorilor români: „TALKING ABOUT BORDERS“ 2011


TalkingAboutBorders.eu Drama Competition este un proiect derulat de Ministerul Afacerilor Europene și Internaționale din Austria și PEN-Club Austria în parteneriat cu Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“ din Timișoara, și coordonat de regizorul Christian Papke.
Lansat în 2005, concursul se desfășoară anual într-o țară din Europa de Est. În 2011, proiectul este adresat dramaturgilor români, invitați să participe cu o piesă inedită pe tema „Talking About Borders: The Life Experience in Times of Changes“. Piesa câștigătoare va fi montată în Germania, iar autorului i se va decerna un premiu în valoare de 3500 de euro.
În contextul acestui proiect, regizorul Christian Papke va monta o piesă austriacă în cadrul stagiunii Teatrului Național „Mihai Eminescu“ din Timișoara.
Născut în 1974 în Elveția, Christian Papke a locuit în Brazilia, Germania și Austria. În perioadele petrecute la Rio de Janeiro, Hamburg, Viena și Paris a urmat studii de teatru, film și media, germanistică, filozofie și management. Din 2001 activează ca regizor şi dramaturg, colaborând cu diverse instituţii de profil: Ensembletheater Wien, Theater mbH Wien, Volkstheater Wien, Wiener Metropol, Stadttheater Judenburg, Künstlerhaus Klagenfurt, Schauspielhaus Graz, Konzerthaus Wien (Austria), Duino (Italia), Atelje 212 Belgrad (Serbia), ş.a. Începând cu stagiunea 2004-2005, conduce, ca reprezentant PEN-Club Austria, proiectul TalkingAboutBorders, lansat la iniţiativa sa. În 2006 a devenit cel mai tânăr membru al PEN-Club Austria iar din 2007 face parte din conducerea acestei organizaţii.
Marți, 21 iunie 2011, de la ora 11.00, la Institutul Cultural Român a avut loc o conferință de presă în cadrul căreia a fost prezentat proiectul TalkingAboutBorders.eu Drama Competition. Au luat cuvântul regizorul Christian Papke, inițiatorul și coordonatorul proiectului, Karin Cervenka, directoarea Forumului Cultural Austriac, Radu Enache, consilier, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional și Irina Ionescu, directoarea Direcției Generale Institute Culturale din Străinătate din cadrul ICR.
Sursa: www.icr.ro/talkingaboutborders_icr


„TALKING ABOUT BORDERS“ 2011


CONCURS DE DRAMATURGIE ADRESAT SCRIITORILOR ROMÂNI


Experiențe de viață în vremuri în schimbare
(1). Concursul de dramaturgie se desfășoară anual, începând din 2005, în câte o ţară din Europa de Est. În 2011, competiția se organizează în România. Un juriu internațional selectează cea mai bună piesă înscrisă în concurs și oferă un premiu de 3.500 EUR.
Se consideră parte din premiu: traducerea piesei în limba germană, publicarea ei într-o primă ediție de 11.000 de exemplare și o lectură publică. Câștigătorul va fi invitat la Viena. În plus, textul va fi prezentat publicului la Târgul de Carte de la Leipzig. Organizatorii asigură punerea în scenă a piesei.
Din partea austriacă, concursul este organizat de Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale, PEN Club Austria și de dr. Christian Papke, în calitate de reprezentant legal al concursului. Partener german: Badisches Staatstheater Karlsruhe, Germania. Parteneri români: Institutul Cultural Român (pentru promovarea proiectului), Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional și Teatrul Național „Mihai Eminescu“ din Timișoara.





Condiții de participare

(2). Concursul se adresează tuturor persoanelor născute în România, celor care trăiesc în România ori au cetățenia română, sau celor care au trăit cel puţin cinsprezece ani în România.
Piesa va fi scrisă în limba română şi va fi depusă împreună cu o traducere în limba engleză. Versiunea în limba engleză este necesară doar în scopuri administrative.Un autor poate înscrie în concurs o singură piesă.
Piesa nu trebuie să fi fost deja publicată sau jucată. Piesa trebuie să trateze tema concursului „Vorbind despre granițe: Experiențe de viață în vremuri în schimbare”. Piesa trebuie să poată fi jucată cu maximum cinci actori. Piesa trebuie să fie completă (nu sunt admise schiţe sau fragmente). Participanții trebuie să accepte în totalitate regulamentul concursului.



Drepturi

(3). Toți participanții cedează drepturile organizatorilor după cum urmează:
Dreptul neexclusiv și nelimitat de a traduce și publica piesa fără a solicita o remunerație (de exemplu, pentru publicarea piesei într-o antologie). Pentru oricare din textele înscrise în concurs care va ajunge best seller, autorul respectiv va primi o parte din câștiguri.
Participanții sunt de acord cu următoarele condiții pentru piesa câștigătoare:
Autorul cedează organizatorilor dreptul exclusiv de traducere și publicare a piesei câștigătoare pe durata unui an de la data acceptării premiului.

Autorul cedează dreptul exclusiv de punere în scenă a piesei pentru o perioadă de maximum doi ani și un număr de maximum 14 reprezentații publice. Câștigătorul este de acord să nu primească alte remunerații în afara premiului acordat, în valoare de 3500 EUR.




 

Înscrierea în concurs

(4). Înscrierea în concurs se va face până la data de 21 decembrie 2011, data poștei.
Documente necesare înscrierii în concurs:

  1. Piesa în limba română
  2. Piesa în limba engleză (versiune neprelucrată)
  3. Curriculum Vitae al autorului în limba engleză
  4. O copie a acestui document (condițiile generale ale concursului) semnată de autor.
Documentele vor fi transmise la adresa Forumul Cultural Austriac, Strada Dumbrava Roșie nr. 7, Cod 020461, București. Pe plic va fi înscrisă mențiunea „Drama Contest”.
Documentele pot fi transmise și prin e-mail (la Subiect va fi menționat „Drama Contest”) la adresa contact@talkingaboutborders.eu.
Nu acceptăm reclamații ulterioare pentru documentele pierdute. Documentele transmise pentru concurs nu vor fi returnate.

Acordarea premiului și jurisdicție

(5). Toate piesele vor fi prezentate juriului internațional într-o formă anonimă. Juriul va fi compus din cinci membri din domeniul teatral.
Câștigătorul va fi anunțat la sfârșitul lunii februarie 2012.
Juriul își va motiva în scris decizia. Lucrările juriului nu sunt publice. Decizia juriului este finală.
În cazul unor diferende cu privire la drepturile de autor, de traducere, publicare sau punere în scenă, participanții acceptă jurisdicția austriacă și competența curților din Viena.



 http://www.romaniapozitiva.ro

duminică, 13 noiembrie 2011

Balul şoriceilor



Un palat de caşcaval!
Şoriceii vin la bal.
În trăsuri de soi regesc
Şoricuţele sosesc.
Bal cu muzici şi lumină,
Cu făclii şi lume fină!

Iată că la trei şi-un sfert
Toată lumea vrea desert:
Îngheţată la cutii
Pentru şoricei copii
Şi smântână cu frăguţe,
Vor vreo două şoricuţe.

Paturi moi, de brânză dulce,
Îi aşteaptă să se culce.
Dar ceva s-a întâmplat,
Nu ştim ce i-a supărat,
Timpul parcă s-a oprit,
Şoriceii au fugit
Dintr-o dată, morţi de frică!
(Nu era nicio pisică!)

Vai, a curs într-o clipită,
Din tavan, brânză topită!

duminică, 6 noiembrie 2011

Concurs de dramaturgie organizat de Teatrul "Jean Bart"


Teatrul "Jean Bart" din Tulcea lansează un CONCURS DE DRAMATURGIE ce face parte din cadrul programului « NORDdeDOBROGE ».

Concursul are un premiu in valoare de 1000 de Euro si se adresează dramaturgilor de limbă română, debutanţi sau consacraţi, din România sau diaspora.

Concursul are ca obiectiv central selectarea şi promovarea unor texte originale, ce nu au mai fost montate sub nici o formă artistică, ori publicate. Textul trebuie să aibă un subiect inspirat din Delta Dunării, să fie bazat pe valorile culturale ale minorităților ce trăiesc în spațiul Dobrogei de Nord, având ca finalitate producerea acestuia pe scena tulceană.


Menționăm de asemenea faptul că
piesa trebuie să rămână în patrimoniul Centrului Cultural ”Jean Bart” Tulcea cel puțin 7 ani.

Juriul va ține cont de:


• originalitatea piesei;


• relevanţa pentru tema cerută;


• calitatea transpunerii literare a mesajului în limbaj dramaturgic;


• expresivitatea limbajului utilizat;


• noutatea situaţiilor şi scenografiei propuse;


• distribuția mică.



Piesele vor fi trimise fie prin email fie prin posta, cu specificarea ”pentru Concursul de dramaturgie":


email:
literar (arond) artl (punct) ro

adresa postala:
Centrul Cultural "Jean Bart" Tulcea, str. Progresului nr.34, cod 820009


Arhiva electronică (sau plicul expediat) va conţine următoarele:


• un CV al autorului;


• textul în format electronic (sau print în 2 exemplare, în cazul expedierii prin poștă);


Piesa trebuie sa fie completă. Nu sunt admise schițe sau fragmente.


Textele care nu vor avea coordonatele autorilor specificate în mail sau plic nu vor intra în concurs.


Termenul limita pentru inscrierea in concurs este
30 noiembrie 2011.

Calea Lactee e casa mea



Calea Lactee e un loc din care privesc cerul
mărul de la drum pădurea eu pot oricând să ajung până acolo
nimeni nu mă întreabă unde plec de acasă
cât timp pielea mea are un tatuaj
cu o iguană
am dormit într-o frunză de măr trei luni
toamna m-a găsit acolo şi nu mi-a spus nimic
în liniştea satului nimeni nu spune nimic
picurii de lapte se împrăştie dimineaţa pe drum
dacă nu-i linge nicio pisică se transformă în stele
de asta la bunicul cerul era plin
mai multe ca la oraş şi mai aurii
bunicul îmi spunea că erau suflete care dormeau
n-am înţeles limba pe care-o vorbea
decât mult mai târziu
Calea Lactee e casa mea dintotdeauna
acolo mi-am lăsat dinţii de lapte, câteva lacrimi şterse pe furiş
şi două trei bătăi de inimă mai aparte
ca un scârţâit de uşă
medicul spune că nu-i nicio problemă
aş vrea uneori s-o împart
poate copiilor de la bloc, vrăbiilor
câteva stele să le ţină de urât
sau ţie, mai ales ţie
atunci când mi-am tăiat degetul cu o seceră
şi ştiam cât te doare
ţi-am dat o cariocă
să nu-i spui mamei
că inima îmi bătea în palmă
lumea era mică ca un glob de cristal din care ţâşneau bule
nimeni nu voia să citească în el viitorul
e atâta linişte în podul bunicului ca într-un fagure de miere
din care fug amintiri
ca nişte albine uriaşe
spre tâmpla lipită de aura somnoroasă a sfântului.  



luni, 31 octombrie 2011

Căpcăunul cu burta plină


      Mama mă ţinea de mână, trăgându-mă uşor după ea. Răcoarea dimineţii trecea prin bluza mea subţire, făcându-mi pielea de găină. Coborâsem din autobuzul cu miros de motorină când se îngâna ziua cu noaptea. Am întors privirea şi am rămas cu gura căscată. În spate se vedea oraşul adormit încă, blocurile unde clipeau ferestre luminate pe ici, pe acolo.
      Aveam şosetele ude de rouă. Pe cerul cu nuanţe vineţii-roşietice, un stol de ciori zbură în grabă de pe acoperişul Autogării. Mama mă ţinea strâns de mână. Degetele ei erau singura legătură cu lumea reală.
      Luminiţele pâlpâiau în vitrine. Manechine îmbrăcate frumos păreau că mă salută pe mine, copila cu şosetele ude. Manechinele aveau şosete albe, strălucitoare. Ale mele s-au agăţat în cărare, de la o tufă de măceş.
      Undeva, în spate, s-a auzit cântatul unui cocoş. Vestea ziua care abia începea. Se auzeau maşinile cum huruie pe străzi. Oraşul, ca un căpcăun cu burta plină, începea să se dezmorţească. Ferestrele blocurilor se luminau pe rând, semn că oamenii de abia acum se trezeau. Ştiu că, îndărătul geamurilor luminate, se aflau fetiţe ca şi mine, care se trezeau somnoroase în pijamalele lor cu fundiţe, şi-şi încălţau leneşe, papuceii de casă, pufoşi şi călduroşi. Probabil erau adevărate prinţese. Cred că aveau rochiţe strălucitoare care le aşteptau să se îmbrace şi pantofi de lac. Musai, pantofi de lac. Şi funde în păr.
      Mama continua să mă tragă uşor după ea. Paşii mei ar fi fost mult mai şovăielnici fără ea. Ce n-aş fi dat să intru şi eu în burta căpcăunului. Să fiu şi eu o prinţesă strălucitoare! Îmi era frig. Prin geamurile unei cofetării am privit o clipă şi mama m-a strâns uşor de degete.
-          Nu acum. După ce ne terminăm treaba.
      Ştiu că trebuie să mergem mai întâi la Policlinică. Trebuie să-mi fac analizele şi nu am voie să mănânc.
      Probabil că prinţesele sunt foarte sănătoase şi nu-şi fac niciodată analizele. Continuu să merg, uitându-mă în vitrinele frumoase. Din geam mă priveşte o fetiţă cu fustă plisată şi bluză roz, mergând mână în mână, cu mama ei. La ce s-o fi gândind oare?
      Pe holul Policlinicii este cald. O senzaţie de zgribuleală mă cuprinde. Mama vorbeşte cu asistenta şi aceasta îmi zâmbeşte. Intru în cabinet. Acelaşi miros pe care îl recunosc foarte bine.
-          Să nu-ţi fie frică, micuţo!
-          Nu îmi este frică, spun eu mirată.
      De ce mi-ar fi frică? De acul de la seringă? De înţepătură? Dar ştiu bine că fără asta nu voi fi sănătoasă. Nu voi putea intra în cofetăria luminată şi nu voi fi niciodată o prinţesă. Pentru mine e foarte important ce va fi după.
-          Aveţi un copil curajos, spune asistenta cu mâini uşoare ca fulgul.
       Mama este mândră că e mama mea. Eu eram cea curajoasă. Ele nu ştiu la ce mă gândesc. Sunt şi eu acum în burta căpcăunului. Poate că m-a înghiţit şi pe mine laolaltă cu fetiţele-prinţese. Poate că asta e condiţia să intri în rând cu ele. Un ac de seringă prin care se prelinge sângele meu roşu spumos. Poate căpcăunului îi trebuie o dovadă că vrei neapărat să te înghită. În burta căpcăunului e cald şi fetiţele au şosete albe-strălucitoare. În burta căpcăunului sunt cofetării luminate şi lumea zâmbeşte frumos.
      Când am ieşit pe stradă, soarele lumina puternic începutul de zi. Aproape credeam că razele lui curg pe trotuare ca o cremă de îngheţată, prelinsă dintr-un cornet uriaş. Mama a vorbit cu doctorul şi zâmbeşte, bucuroasă. Cred că acum sufletul mamei este cât un bloc, ca să poată încăpea în el toată bucuria. Mama mea când e bucuroasă e cea mai frumoasă mamă din lume. Eu o privesc minute în şir ca să-i ţin minte chipul, poate voi semăna cu ea când voi fi mare.
      Prăjiturile nu-mi fac bine dar le mănânc. Dacă vreau să intru în burta căpcăunului trebuie să mănânc prăjituri. Şi să beau suc, Quik. Are un gust ciudat şi mă pişcă de limbă. Peste feţele de masă albe, sunt blaturi de sticlă. Şi pe masă sunt flori. O muzică lină se aude de după tejghea. Mă desprind cu greu de scaunul cu perniţă de catifea roşie şi pornim spre Autogară. Autobuzul sforăie ca un moş adormit la coasă. Prin geamurile prăfuite las în urmă oraşul, cu larma lui zilnică şi oftez.
      Noaptea visez căpcăunul că mă înghite şi în burta lui sunt scaune cu perniţe de catifea roşie.

duminică, 23 octombrie 2011

Mama

Mama e uneori o lumină,
Alteori e o floare
Şi, când zâmbeşte, e o rază de soare!
Mama,
Noapte de noapte, adună
În cuvinte
Raze de lună,
Să facă din ele,
Cu drag,
Ca nişte mărgele-n şirag,
Vorbe de-alint
Şi poveşti.
(Numai aşa vei putea mare să creşti!)
Mama e zâna bună ce vine
Când ai nevoie de cineva lângă tine!
Pictură de Andra Iuliana Ciocârlan


Mamà
 
Mamà és de vegades una llum,
D’altres, una flor
I, quan somriu, és un raig de sol!
Mamà,
Nit rere nit, recull
En paraules
Els raigs de lluna,
Per a fer-les,
Amb amor,
Com un enfilat de grans,
Mims
I contes.
(Només així podràs fer-te gran!)
Mamà és una fada bona que ve
Quan necessites de algú a la teua vora!


Mamá es a veces una luz,
Otras, una flor
Y, cuando sonríe, ¡es un rayo de sol!
Mamá,
Noche tras noche junta
En palabras
Rayos de luna,
Para hacer de ellas,
Con amor,
Como una sarta de cuentas,
Mimos
Y cuentos.
(¡Sólo así podrás hacerte mayor!)
¡Mamá es el hada buena que viene
Cuando necesitas a alguien junto a ti!
Traducere de Pere Besso