Azi, privind pe geam, fetiţa
Se întreabă cu sfială:
Cum de-i albă grădiniţa?
Cine-a pus în pomi, beteală?
Într-o lume-ndepărtată,
Un pitic cu barba albă
Pomilor, câteodată,
Le aşază-n crengi, o salbă.
Toarce dintr-un caier vise,
Pe sub luna aurie,
Din poveşti încă nescrise,
Ia trei stropi de bucurie,
Doar atât, cât să cuprindă
În căuşul palmei mici,
Iar apoi să se întindă
Într-un zbor de licurici.
Ţesătura pare fină
Ca un gând venit tiptil,
Şi aduce-n ea lumină
Pentru ochii de copil!
din vol. Cartea bunicilor mei, Editura Rovimed, Bacău, 2012
foto: lolitamyinnerthoughts.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu