Dacă nu poți vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, atunci vorbește cu Dumnezeu despre copiii tăi! (părintele Arsenie Boca)

joi, 27 iulie 2017

Violeta Savu despre Proză scurtă. Punct



Tincuța Horonceanu Bernevic a publicat, pânã în prezent, opt cãrți: „Vitrina în care dorm mirii“ (poezie), „Poezii pentru Tudorel“, „Zâmbește copilãrie! poezii pentru copii“, „Strigãtul ca o punte“ (poezie), „Cartea bunicilor mei“ (poezii pentru copii), „Copilul furnicã“ (prozã), „33 de poezii șoptite“ și volumul spre care ne vom îndrepta în continuare atenția: „Prozã scurtã. Punct“ (Ed. „eLiteratura“, București, 2016). Tincuța Horonceanu Bernevic, consacratã ca poetã, în ultima vreme uimește prin scrierile sale în prozã, demonstrând certe virtuți stilistice, povestirile sale impresioneazã atât prin originalitate, cât și prin diversitate. Elementele inedite genereazã autentice efecte de surprizã. Autoarea conduce foarte bine dialogurile, dar fire meditativã și interiorizatã, le întrerupe adesea lãsând sã respire dialogul interior. Descrierile din naturã ilustreazã potrivit trãirile personajelor: „Înserarea se lãsa ușor, ca o mãtase foșnitoare peste Lunca Tazlãului. Stelele se aprindeau timide pe cer, iar vântul adia rãcoros dinspre râu. Era o searã atât de romanticã! Ilaria simțea nevoia sã plângã. Sã se opreascã acolo, în mijlocul drumului, și sã plângã pânã când furtuna iscatã în pieptul ei de vestea cã picase admiterea avea sã se domoleascã.“ Fragmentul este desprins din povestirea „Oli Chiorul“. Oli Chiorul se numãrã printre personajele pitorești ce populeazã cartea. Dar poveștile de viațã au drept eroi și oameni obișnuiți, notabilã este credibilitatea lor. Fãrã a da impresia de eterogen, pentru cã narațiunea se face mereu pe un ton calm, volumul se caracterizeazã prin valențe duble: conține proze realiste, dar și nuvele fantastice (fantasticul are pondere mai mare). Întâmplãrile se succed logic, sunt coerente și au cursivitate. Fluențã au și povestirile suprarealiste, chiar și atunci când lucrurile parcã încep sã o ia razna și frizeazã absurdul. Deznodãmântul uneori este în cheie optimistã, alteori dimpotrivã, tragicul triumfã. La un ritm bun contribuie și umorul inteligent, ironia, uneori finã, alteori usturãtoare pânã la atingerea unor note sarcastice, cum se-ntâmplã în schița „La început a fost... iubirea“, care ilustreazã inechitatea de gen în viața de familie. Tincuța Horonceanu Bernevic se dovedește un fin psiholog, un transfer (sau furt?) de identitate este prezentat în „Cumpãrãm pãr“. Dar cele mai seducãtoare texte sunt acele povești ce se desfãșoarã în universuri paralele, în care magicul respirã prin toți porii. Epicã, enigmaticã, aflatã la granița dintre fantastic și sf, „Pãdurea de salcâmi“ este în esențã o superbã metaforã a iubirii. Elemente sf identificãm și în „Igor și moartea“, nuvelã oarecum afinã, prin oniricul sãu și nu numai, cu cea mai recentã carte a lui Dan Perșa, „Înapoi pe Solaris“. Într-un timp viitor, în „Igor și moartea“, telefoanele mobile sunt interzise, în romanul lui Dan Perșa se vorbește de o revoltã a tradiționaliștilor, care a stopat voit evoluția tehnologiei. Alte fragmente, cum ar fi și cele din „Taximetristul“, „Casa de cãrãmidã“ sau „Așa voi face!“ m-au dus cu gândul la proza minimalistã a Lydiei Davis, de care totuși Tincuța Bernevic se deosebește fundamental prin plusul de emoție. De o sensibilitate aparte sunt cele câteva discrete trimiteri la drama sa personalã, cea a pierderii copilului. „O zi de 1 iunie“ este istoria unei întâmlãri triste, dar luminozitãțile ce se strecoarã anuleazã orice accent melodramatic. Cititorul înțelege și rãmâne impresionat de durerea sfâșietoare relevatã. Sunt multe povestiri antologabile, dacã ar fi sã fac o selecție personalã m-aș opri la: „Vânzãtorul de mere“, „Cumpãrãm pãr“, „Pãdurea de salcâmi“, „Igor și moartea“, „O zi de 1 iunie“, „Zece pâini“, „Hormoniada“, „Nuielușa de alun“, „Omulețul din puzzle“, iar una dintre ele poate ar fi putut împrumuta cãrții un titlu mai inspirat pentru un foarte reușit volum de prozã scurtã. 

Violeta SAVU- Revista Ateneu, aprilie, 2017
http://ateneu.info/wp-content/uploads/at2017_04net.pdf

Poezii pentru copii ca tine

Editura Eurostampa, Timișoara, 2017


luni, 24 iulie 2017

Valeria Manta-Tăicuțu despre Proză scurtă. Punct



Puteți comanda cărțile mele aici!

Punct și de la capăt - Valeria Manta-Tăicuțu (Revista Plumb, nr 6, iunie 2017)

După câteva cărți pentru copii, bine primite de public, dar și de criticii literari ai momentului (dovadă, în acest sens, fiind nenumăratele premii decernate de organizatorii unor festivaluri importante), T i n c u ț a H o r o n c e a n u Bernevic scoate un volum de proză scurtă, interesant prin conținut și prin tehnicile narative abordate. În general, autoarea băcăuană se situează într-o perspectivă fals-subiectivă, apelând la un narator care poate fi un tânăr în vizită la muzeu („T+I=Love”), o fată obișnuită, pe care un gest făcut din sărăcie o transformă în starletă („Cumpărăm păr”), o mamă cu copil bolnav de leucemie („O zi de 1 Iunie”) ș.a.m.d., adică oameni obișnuiți, care trec prin secvențe decupate dintr-o existență cenușie, cu orizont limitat. Personajele, în bună parte învinși de necazuri, trăind într-un spațiu închis, bolnavi (la minte și la trup), funcționari mărunți, tineri la început de carieră, cupluri încă nesudate, tinere cu aspirații modeste, se mișcă de parcă altcineva le-ar dicta mișcările, resemnate, incapabile de revoltă, fiecare având ceva din structura „omului de la lumânări”, care „Lucrează ca o furnică într-un mușuroi invizibil. Fără comentarii, fără explicații!” (pag. 108). În câteva schițe, perspectiva este obiectivă („Igor și moartea”, „Hormoniada”, „Mica oloagă” etc.), deși mărcile subiectivității există în compasiunea ghicită a autoarei pentru cei aflați în suferință, pe patul de boală ori de moarte. Nu s-ar putea spune că Tincuța Horonceanu Bernevic este o scriitoare sentimentală, amatoare de exaltări ori lamentații; dimpotrivă, avem de-a face cu o prozatoare care pare să-și fi găsit deja propriul stil, capabilă să construiască un discurs narativ curățat de balast, în care mai important este ceea ce se comunică, nu fraza forjată. Proza scurtă propusă spre lectură pornește, în general, de la un gest banal – un drum cu autobuzul, o plimbare prin parc, o vizită la muzeu, o excursie în pădure, întoarcerea de la serviciu, rutina zilnică a unei gospodine sau a unui slujbaș mărunt prin instituții fără importanță, pentru ca, în mod surprinzător, să se producă o ruptură în real, astfel că cititorul se vede pus în situația de a pătrunde, când se așteaptă mai puțin, în fantastic. Igor, din povestirea deja citată, are o boală incurabilă: prin vis, intră într-o altă realitate, călătorește - și rămâne – în viitor, singurul loc unde se poate vindeca; în „Zece pâini”, Șofran călătorește din viață spre moarte și înapoi; tânăra din „Vânzătorul de mere” începe să vadă enorm și să simtă monstruos, exacerbarea simțurilor (are vedenii și auzenii) plecând de la un gest banal, dar încărcat de semnificații. Tincuța Horonceanu Bernevic experimentează atât proza de tip realist, cât și proza fantastică ori pe cea cu tentă umoristică („Lică”, „Cerceii fermecați”, „Nuielușa de alun”); ea poate scrie, deopotrivă, foaia de temperatură a unui bolnav sau o tabletă comică, poate construi, cu aceeași siguranță în tăietura frazei, o situație dramatică sau una cu semnificații mito-poetice. Indiferent de vârstă, sex ori stare socială, personajele din „Proză scurtă. Punct” sunt în stare să evadeze, prin vis, prin joc, ori numai cu gândul, din realitatea imediată într-un loc imaginar, întotdeauna mai bun decât lumea în care trăiesc. Tânăra din „Omulețul din puzzle”, măcinată de singurătate, nu-și împietrește sufletul, nu-și plânge de milă, nu caută soluții spectaculoase de salvare. Când trece pragul unei librării - și o face des – este ca și când ar începe să construiască alt univers, plin de grădini care pleacă de pe cartoane colorate și prind viață în chip miraculos: „N-am mai reușit să fac omulețul la loc. Mi-a rămas doar grădina de trandafiri din fața blocului, pe care o îngrijesc cu drag. Trandafirii înfloresc de câte ori le spun: Bună dimineața! Vecinii nu vor ști niciodată că sunt trandafiri din puzzle!” (pag. 136). Tincuța Horonceanu Bernevic se află la începutul carierei de prozatoare și, după cum o demonstrează schițele/ povestirile din „Proză scurtă. Punct”, ea va scrie în continuare, abordând, probabil, și specii epice de mai mari dimensiuni (nuvelă, chiar și roman), pentru că are tot ce-i trebuie: spirit de observație, o mare capacitate de analiză și sinteză, bun-gust și, nu în ultimul rând, talent.

Tincuța Horonceanu Bernevic: Proză scurtă. Punct , eLiteratura, 2016

https://usrbacau.ro/wp-content/uploads/2017/06/Nr.-6-iunie-2017_Layout-1.pdf-2-15.pdf