(Parodie după El-Zorab de George Coşbuc)
La poartă vine un chinez
Cu pas mărunt de huhurez
Sunt dom’le, neam de Shaolin,
Şi tocmai din Shanghai eu vin
La voi ca să lucrez.
Românii-apar cu toţi, buluc,
De-ai crede că-i la balamuc.
Un loc de muncă pentru el?
Nu îl vedeţi că-i mărunţel
Şi chiar un pic năuc?
Dar trei copii de foame-mi mor,
Mai pot eu sta în faţa lor
Fără o mână de orez?
Eu pot de toate să lucrez,
De vreţi, pot chiar să zbor!
Şi, ghinion, ca să vedeţi,
Că poate totuşi nu mă vreţi,
Nevasta mea de-atât amar,
Îmi va aduce-n februar’
Alt set de mici tripleţi.
Pe-o sută de dolari lucrezi?
Mărite domn, chiar delirezi?
N-ajung măcar de castraveţi,
Ştii cât mănâncă trei băieţi?
Nici nu apuci să vezi!
Dau două sute şi un bon,
Dar vei avea program beton
Cu moldovenii cot la cot
Lucrezi mai bine, eu socot,
Să nu îmi zici Ion!
Dar, ştiţi, cu mine au plecat,
Şi un vecin mai apucat,
Şi fraţii lui, şi-un văr mai mic,
Muncesc cu spor pe mai nimic,
De mult nu au mâncat.
Şi angajaţi pe rând au fost
Xiao, Lu, şi Li pe post,
Şi Wu şi Liu şi Bang şi Wai,
Pe-acest frumos picior de plai
Făcutu-şi-au un rost!
Xiaopeng şi Xeng şi Wang
Şi alţi mai mici ca el în rang
Veniră toţi, că vrură bani
(De la români, că sunt baştani,)
Scăpaţi ca dintr-un ştreang!
Şi-n pauza de prânz, Zeng Li
A început a-i instrui
Pe Ştefan şi pe Neculai
Şi pe-alţi feciori, întreg alai,
Din ochi cât ai clipi.
La schimb, ai noştri, altruişti,
Îi îmbiau pe karatişti,
Cu mămăligă la ceaun
Şi tochitură, ce dejun,
Din loc să nu te mişti!
Şi-o ţuică mică, la-nceput
Strâmbau din nas şi n-ar fi vrut,
Că nu-i sake, că nu-i de-orez,
Dar chiuiau de beţi , să vezi
Cum se-auzea la Prut!
Şi-aşa, plăieşii lui Ştefan
Se întreceau în Tai-Chi-Chuan
Şi luptători ca de Kung-fu
Moldova-ntreagă nu văzu
Aşa ceva, aman!
La stână-n munţi, turiştii vin
S-audă de vreun Constantin.
Ce-a fost cândva demult, deşi
Acum sunt Lao, Zhang şi Li,
Ciobanii Shaolin!
Pe-acest frumos picior de plai,
Pe-această gură ca de rai,
Un japonez ar mai lipsi
Şi în curând am deveni
Toţi mândri samurai!
