Cad nucile pe-aleea din grădină
Şi frunze plâng. Ca-n somn, o rădăcină
Îşi trage iarba până sub bărbie.
E toamnă blândă, caldă, ruginie...
În toamna asta am să fug de-acasă
C-o frunză de gutui, prietenoasă
Și vom pluti prin aerul de miere
Şi frunze plâng. Ca-n somn, o rădăcină
Îşi trage iarba până sub bărbie.
E toamnă blândă, caldă, ruginie...
În toamna asta am să fug de-acasă
C-o frunză de gutui, prietenoasă
Și vom pluti prin aerul de miere
Și vom uita de timp și de durere.
Aruncă toamna peste toți bătrânii
O pelerină din lumina lunii
Și-ntinerește trecătorii, iată,
C-un strop de ploaie rece, alintată…
Aruncă toamna peste toți bătrânii
O pelerină din lumina lunii
Și-ntinerește trecătorii, iată,
C-un strop de ploaie rece, alintată…
E prea gingasa poezia asta,ca s-o poti scrie nu trebuie sa omori 1 milion de muste pe zi,iti trece inspiratia...
RăspundețiȘtergereHa, ha! :)
Ștergere