O, Doamne, de le-ai da la-ndrăgostiți
Pufoase aripi albe de zăpadă,
Ai face-atâția oameni fericiți
Și-atâta de curat ar fi pe stradă!
Și când ar plânge, fulgi s-ar scutura
Și-ar ninge cu lumină trecătorii
Bătrâni și tineri, toți s-ar bucura
Și-ar scrie lungi poeme, visătorii.
O, Doamne, strâmba noastră judecată
Ne-o iartă, iartă albul din pereți,
Și dă-le, de te-nduri, chiar colorată,
O aripă (sau două), la poeți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu