Dacă nu poți vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, atunci vorbește cu Dumnezeu despre copiii tăi! (părintele Arsenie Boca)

joi, 29 decembrie 2011

Cine-a pus în pomi, beteală?


Azi, privind pe geam, fetiţa
Se întreabă cu sfială:
Cum de-i albă grădiniţa?
Cine-a pus în pomi, beteală?

Într-o lume-ndepărtată,
Un pitic cu barba albă
Pomilor, câteodată,
Le aşază-n crengi, o salbă.

Toarce dintr-un caier vise,
Pe sub luna aurie,
Din poveşti încă nescrise,
Ia trei stropi de bucurie,

Doar atât, cât să cuprindă
În căuşul palmei mici,
Iar apoi să se întindă
Într-un zbor de licurici.

Ţesătura pare fină
Ca un gând venit tiptil,
Şi aduce-n ea lumină
Pentru ochii de copil!

din vol. Cartea bunicilor mei, Editura Rovimed, Bacău, 2012

foto: lolitamyinnerthoughts.blogspot.com

luni, 26 decembrie 2011

Noaptea de Crăciun

Prin nămeţii troienind
Dalb colind,
La ferestre lerui ler


Sus, când steaua se arată
Argintată,
Îngerii colindă-n cer!

vineri, 23 decembrie 2011

Copiii colindă


Colindă lumii bucuria,
Curate, dalbe flori de măr,
Căci astăzi a născut Maria
Un rege pentru adevăr.

Şi cântă brazii ninşi, pe creste,
O stea de-argint se-aprinde sus,
Să ducă lumi-ntregi o veste,
Căci astăzi S-a născut Iisus.

De îngeri zarea este plină,
Şi ei şi-arată bucuria,
Întreg Pământu-i o lumină
Căci astăzi S-a născut Mesia.
foto: iola-blogulcucolinde.blogspot.com

duminică, 18 decembrie 2011

Masa iepuraşilor

Ninge-ntruna de o lună
Şi omătul alb şi rece
Aşezat peste pădure
Nu mai vrea deloc să plece.  
Iepuraşii, în căsuţe,
Nu au hrană, aţi ghicit!
C-a fost  iarnă grea, geroasă
Şi cămara s-a golit.  
Dar Adela e-o fetiţă
Cu un suflet tare bun
Şi la masă îi pofteşte
Chiar în seara de Ajun!  
Vin de-a dura prin zăpadă
Iepuraşii, sub ninsoare,
Şi fetiţa îi aşteaptă
Ca o gazdă primitoare.  
Supa caldă e servită,
Din cuptor a scos friptură,
Iepuraşii-au mulţumit,
Dar n-au pus nimic în gură!  
Nu au vrut clătite calde,
            N-au gustat nici din gogoşi,
Şi Adela se gândeşte:
Iepuraşi-s mofturoşi!  
Însă, voi, copii, să-mi spuneţi:
A greşit fetiţa, oare,
Când a pus în farfurie,
Urecheaţilor, mâncare?  
Sfătuită de bunica,
Lângă morcovi uriaşi
Duce frunze de salată,
Pentru micii iepuraşi.  
Pofticioşii vin la masă,
Nu rămâne niciun pic.
Şi se şterg cu şerveţele,
Pe mustăţi şi pe botic.  
Iar apoi cu chef de joacă,
Adunându-se în tindă,
Vor în semn de mulţumire
Să îi cânte o colindă!  
Iar fetiţa fericită
Îi priveşte la portiţă
Cum se joacă prin ninsoare,
Ghemotoace de blăniţă!  
foto: imaginidesktop.blogspot.com

miercuri, 14 decembrie 2011

Poveste cu o bunică



Dragi nepoţi am să vă spun
O poveste de Crăciun!

Sus, în munte,-ntr-o căsuţă,

Locuia o bunicuţă
Şi-un motan, tovarăş drag.
Nimeni nu-i venea în prag.
Cum privea pe geam să vadă

Fulgii mari ce stau să cadă,
Ea oftă, n-a zis nimica.
Cin’ s-o-audă pe bunica?

Ştiţi, sosise iarna grea

Şi zăpada se-aşternea
Pe poteci, pe casa toată.
Sta bunica-ngândurată,
Că-mpletise bucuroasă,

La nepoţi, papuci de casă.

I-a scris repede-n Ajun
Un bilet lui Moş Crăciun:
"Moşule, la drum când pleci,

Rogu-te pe-aici să treci,
C-am pentru nepoţi ceva!
Şi cu iarna asta grea
N-au putut veni, dar lasă,

Le vei duce tu acasă
Un cadou, la nepoţei,
Că-s departe-acum de ei…"

Se făcuse noapte-adâncă

Şi opaiţul ardea încă.
Moşul nu a stat în loc
Şi-a luat-o sub cojoc
Pe bunica-n sănioară.

I-am văzut pe cer, cum zboară!

Ştiţi, sub brad, cu mâna ei,
Pentru dragii nepoţei,
Să aşeze bucuroasă,

Împletiţi, papuci de casă!


foto: tony-montana.info

duminică, 11 decembrie 2011

Poveste de iarnă


Când ninge liniştit ca-ntr-o poveste
Şi iarna-şi toarce caierul din cer
Brăduţii în pădure-ncep să cânte
Colindul de Crăciun cu lerui-ler.

Securile în ei prind să lovească.
Dar mută e durerea-n carnea lor
Căci nu-ndrăzneşte unul să crâcnească
În faţa loviturii de topor.

Sunt veseli toţi căci de o zi sau două,
Un zvon sau o scrisoare sau ce-o fi
Se strecură-n pădure. Veste nouă
Plutea prin cetini ca o boare, şi….

Ştiţi voi, copii, ce aşteptau brăduţii
Înfriguraţi şi veseli? Eu vă spun
Că-l aşteptau în taină sărăcuţii
Pe cine credeţi? Chiar pe Moş Crăciun!

Păi se zvonise că în miez de noapte
Când lumea doarme, moşul va veni
Şi îi va umple de beteală, globuri
Şi de steluţe şi cadouri, şi…

Şi lumânări strălucitoare, focuri
De artificii. O, ce feerie!
Şi cât de mult doreau să vină seara
Ce le-ar aduce-această bucurie!

Am să vă spun că şi la mine-acasă
Un brad micuţ îl aştepta zorit
Pe Moş Crăciun să-l umple de cadouri…
Dar moşul, bietul, nu a mai venit.

În miez de noapte Moş Crăciun porneşte
S-aducă-n lume-atâtea bucurii.
La uşa mea o clipă poposeşte.
O, Moş Crăciun, te-am aşteptat să vii!

Dar moşul n-a intrat la mine-n casă.
A fost doar la vecini mi-aduc aminte!
Lăsase chiar un bileţel în uşă
C-ar fi ştiut că n-am fost prea cuminte…

A mai trecut un an şi-n casa mea
Un alt brăduţ ar vrea să strălucească!
Am fost cuminte şi-am să ţin cu dinţii
Ca Moş Crăciun să nu mă ocolească!

Din vol. Poezii pentru Tudorel 

foto: realitatea.net


vineri, 9 decembrie 2011

Viscolul



Vântul dinspre miază-noapte
Printre dealuri a venit
Ca o mantie de şoapte,
Peste care-au viscolit


Fulgi mărunţi, la întâmplare,
Mici cât vârful unui ac,
Nişte semne de-ntrebare
Aruncate dintr-un sac.


Iarna asta tot durează
De trei zile şi un pic.
Însă azi, pe la amiază,
N-a rămas din ea, nimic.

foto: peisajedeiarna.blogspot.com

miercuri, 7 decembrie 2011

Vine, oare, Moş Crăciun?


Prin perdeaua de ninsoare
Sania lui Moş Crăciun
Trece iute-n graba mare,
Ca un abur, ca un fum.

Clopoţei de-argint alungă
Viscolul, cu clinchet drag,
Oare când o să ajungă
Moş Crăciun la noi în prag?

Fulgi şi stele cad întruna
Peste case, peste sat,
Iar apoi răsare luna,
Corn de aur fermecat.

N-o s-adorm deloc, nu încă.
Îl aştept cuminte-acum,
Iar în vis e pace-adâncă…
Ştiu că moşul e pe drum!

foto: codrosu.ro

luni, 5 decembrie 2011

Unde-i iarna?


Iarnă dragă, nu mai vii
Cu zăpadă pe câmpii?

Cu dantele de ninsori
Prinse-n păr de sărbători?

Cu-argintate flori de ger
Care pân’ la ziuă pier?

Unde eşti? De ce te-ascunzi?
Şi la rugă nu-mi răspunzi?

Pregătesc omăt pufos,
Cât o plapumă de gros,

Cu fulgi mari, de sărbătoare,
Ca-n poveste. O ninsoare

Voi trimite, eu vă spun,
Chiar în seara de Crăciun!
foto: sedussa.wordpress.com

duminică, 4 decembrie 2011

Haiku

(Traducere în catalană şi spaniolă de Pere Bessó)

Dovlecii...

  

Norii răzvrătiţi -
dovlecii luminează
toată grădina

Carabasses...

Els núvols rebels -
les carabasses encenen
el jardí sencer

Calabazas...

 

Nubes revueltas -
la calabaza enciende
todo el jardín

joi, 1 decembrie 2011

Ţara mea


Ţara mea-i ca o fetiţă
Zâmbitoare şi senină,
Ochii ei par nişte lacuri,
Unde-s nuferi şi lumină.

Părul lung ce se revarsă
Peste umeri e-o pădure
Care-mbracă munţi de piatră,
Neatinsă de secure.

Glasul ei ca o scânteie,
Dulce joacă de copii,
E un tril de ciocârlie
Ce se-nalţă din câmpii.



El meu País


El meu país és com la filla
Somrient i tranquil·la,
Els seus ulls són estanys
Plens de lliris i llum.

El cabell llarg que es vessa
Damunt dels muscles és bosc
Que vesteix muntanyes de pedra,
Inaccesible a la destral.

La seua veu com una guspira,
Dolç joc de nens,
És un refilet d’alosa
Que s’alça dels camps.

Mi País


Mi país es como la hija
Sonriente y tranquila,
Sus ojos son lagos
Llenos de lirios y luz.

El pelo largo que se derrama
Sobre sus hombros es un bosque
Que reviste montes de piedra,
Inaccesible al hacha.

Su voz como una chispa,
Dulce juego de niños,
Es un trino de alondra
Que de los campos se eleva.

Traducere în catalană şi spaniolă de Pere Besso