Castelul fără vampiri/Bran/2018

Cu Tincuța în „Castelul cu povești”

 Scriitoarea băcăuană Tincuța Horonceanu Bernevic a participat la prima ediție a Concursului Național de Literatură pentru Copii și Adolescenți, organizat de Compania de Administrare a Domeniului Bran, cu o povestioară în sprințare și spirituale versuri, intitulată „Castelul fără vampiri”. Pentru care a obținut Marele Premiu, conferit de un exigent juriu de profesioniști. Năstrușnica ei istorioară  a apărut și în volumul „Castelul cu povești”  (reunind creațiile laureaților concursului), unul foarte reușit din punct de vedere grafic, aspect de care s-a ocupat, cu talent și dăruire, Silvia Mihăilescu.

Scrisul pentru copii nu este unul ușor, dar Tincuța a surmontat toate dificultățile, dând dovadă de fantezie și umor. Ea și-a imaginat un personaj, și anume pe vampirelul Mocotică, din al cărui monolog aflăm că micuțul e foarte trist, ducând o viață grea, în singurătate. Și asta numai din pricină că așa a fost desenat de un băiat fără talent, care l-a făcut „cam șui”, păros, cu un cap mare, și cu colți ieșiți în exterior. Numai că asta-i doar o imagine mincinoasă, el fiind, de fapt, o micuță făptură inofensivă- e murdar la gură, dar nu de sânge, ci de suc de sfeclă sau nectar (alimente sănătoase!). Mocotică se plânge că nu e „adevărat”, și caută cu disperare o fată talentată care să facă un alt desen, și să-l repare. Așa intră în scenă o fetiță chirurg, ea expunându-și părerile și planurile tot într-un monolog. Ea îl va transforma pe Mocotică într-un  nou personaj, unul cu înfățișare plăcută, semănând cu Tinker Bell, dar având și niște micuțe aripi străvezii. E un fel de „zânel”, arătare ciudățică, ambiguuă, și care ajunge în buzunarul unui băiețel. Pentru că, oricum, nu era decât un desen, vampirii neexistând în realitate.

Adoptând o formulă teatrală, dinamică, Tincuța Horonceanu Bernevic își cucerește cititorii cu această micuță și savuroasă poveste. În care e vorba despre puterea transfiguratoare a artei și poveștilor (din cele cu tâlc, cu învățăminte, cu morală), fiindcă nimeni nu crește frumos fără  basme și povești.

 Carmen Mihalache
 (Deșteptarea, iulie, 2018)