Somnoroasa

(pentru Marinuţa, o fetiţă specială)

Grădiniţa-i la doi paşi,

Dar Marina-i somnoroasă!

Lângă pat, doi iepuraşi,

Papuceii ei de casă,

 

Cuminţei, o tot aşteaptă

Ochi să facă, mititica!

Dar de ce vorbesc în şoaptă

Şi tăticul şi mămica?

 

Cu păpuşa s-a jucat

Toată seara, fericită,

Nu a fost la timp în pat,

Şi-acum este obosită!

Sună ceasul dimineaţa

Şi-o invită supărat:

Hai la baie, spală-ţi faţa,

Scoală-te, te rog, din pat!

 

Apă rece şi mişcare,

Iute, somnul a fugit,

Dar diseară, la culcare,

Să nu uiţi ce ai păţit!

Cireşul

Am visat cum astă-noapte

Eu mâncam cireşe coapte!

Şi, când s-a făcut lumină,

Bunul, iute, din grădină,

Mi-a adus un coş întreg!

Voiam eu să le culeg!

Pe furiş, deci, m-am urcat

În cireşul încărcat.

Şi, gustând din rodul care

Stătea-mbujorat la soare,

Cea mai dulce aventură

S-a sfârşit la mine-n gură!

S-a-ntâmplat să n-am habar

Ce e un cireş amar!

Pantofiorii

Îmbrăcată de plimbare,

Gata sunt, acum, pe loc.

Doar din camera păpuşii

Se aude boca-boc!

Meşter pantofar, Georgică,

Vrea să-i fie-acum, pe plac

Şi-i repară păpuşicii

Pantofiorii verzi, de lac!

Răţuştele şi ariciul

Trei boboci de raţă, mici,

Dau în cale de-un arici

Şi se-ntreabă, cu mirare:

O fi gâză, o fi floare?

Nu e piatră, că înţeapă!

O fi peşte? Nu stă-n apă!

Pentr-o râmă, e cam mare!

N-are gură, nici picioare!

Supărat de-atâta ceartă,

Vrea, ariciul, să-i despartă.

Dintr-o dată, ghem de ace,

Se întinde, se desface,

Şi, în linişte deplină,

O porneşte spre grădină!

Stau bobocii în livadă

Şi nu ştiu ce să mai creadă!

Nu s-au dumirit defel

Şi-l întreabă pe căţel.

Iar răspunsul vine-ndată:

E-o pisică speriată!

Trenul

Într-o gară de bezea
A oprit un tren. Avea
Trei vagoane de bomboane
Şi ferestre din batoane,
Şinele din caramele,
Roţile din acadele.
Doar locomotiva, iată!
Era chiar de ciocolată!
Nu e tren adevărat!
Nu-i! Că tocmai l-am mâncat!

Ţepoşel

Ţepoşel e-un ghem de ace!

L-am strigat să vină-ncoace

Dar, n-a vrut, că i-a fost frică

De căţel şi de pisică.

Mai spre seară, a pornit

Spre grădină, necăjit,

Să îşi cate niscai poame,

Fiindcă îi era cam foame.

Oare-o fi găsit mâncare,

Către seară, pe răcoare?

Poate nu, şi i-am dus lapte,
              Ca să aibă peste noapte!