Masa iepuraşilor

Ninge-ntruna de o lună

Şi omătul alb şi rece

Aşezat peste pădure

Nu mai vrea deloc să plece.  

Iepuraşii, în căsuţe,

Nu au hrană, aţi ghicit!

C-a fost  iarnă grea, geroasă

Şi cămara s-a golit.  

Dar Adela e-o fetiţă

Cu un suflet tare bun

Şi la masă îi pofteşte

Chiar în seara de Ajun!  

Vin de-a dura prin zăpadă

Iepuraşii, sub ninsoare,

Şi fetiţa îi aşteaptă

Ca o gazdă primitoare.  

Supa caldă e servită,

Din cuptor a scos friptură,

Iepuraşii-au mulţumit,

Dar n-au pus nimic în gură!  

Nu au vrut clătite calde,

            N-au gustat nici din gogoşi,

Şi Adela se gândeşte:

Iepuraşi-s mofturoşi!  

Însă, voi, copii, să-mi spuneţi:

A greşit fetiţa, oare,

Când a pus în farfurie,

Urecheaţilor, mâncare?  

Sfătuită de bunica,

Lângă morcovi uriaşi

Duce frunze de salată,

Pentru micii iepuraşi.  

Pofticioşii vin la masă,

Nu rămâne niciun pic.

Şi se şterg cu şerveţele,

Pe mustăţi şi pe botic.  

Iar apoi cu chef de joacă,

Adunându-se în tindă,

Vor în semn de mulţumire

Să îi cânte o colindă!  

Iar fetiţa fericită

Îi priveşte la portiţă

Cum se joacă prin ninsoare,

Ghemotoace de blăniţă!  

foto: imaginidesktop.blogspot.com