Omule, ulcior de lut
Ce din lacrimi eşti făcut,
Lasă-ţi trupul primenit
De izvorul rătăcit
Şi genunchi-n plecăciune
Pentr-o mică rugăciune.
Iartă-mi Doamne, gândul mut,
C-am cerut şi-am tot cerut,
Iartă-mi sufletul păgân
Că nemulţumit rămân.
Iartă-mi plânsul pământesc,
Când de viaţă obosesc!
Candelă să ard, în zori,
Paşii mei s-ajungă flori,
Liniştea să spele-n trup,
Neputinţa să o rup,
Să pot sufletu-mi să cresc
Către Tatăl meu ceresc!
foto: http://iomihail.files.wordpress.com/2010/08/ruga.jpg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu