Într-un măr, căzut în iarbă
Era mare-mare zarvă.
Cine plânge-așa de tare?
Strigă Ducu pe cărare!
Și, din mărul parfumat,
Se-auzi un suspinat:
Plâng! Dar ție ce îți pasă
C-am rămas eu fără casă?
Uite mărul! Nu e sus!
Și căsuța mea s-a dus!
Mă urăște lumea toată,
Viața mea e ne-nsemnată!
Nu mai plânge, te rog mult,
Uite-am stat să te ascult!
Poate crezi că nu îmi pasă
Că micuț cum ești, n-ai casă!
Chiar de nu-i la fel de bună
Dar, te duc într-o căpșună!
foto: https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNtu5hoEFKoY2NhL4SsROjwe2fLwbjCqaCKrizIqE2m5e0OKmc3koZFqKBKAaUDpK3DoAYnHfu3Q47mzwglNplLRUk4N27nbjWeNPofp54CyPsmm02ssstsQxrjjV0FWy-13JlP4Ygfx0m/s320/un+mar+pe+zi+vierme.jpg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu