Tu nu ai vrut s-ajungi o mare-mpărăteasă.
Cea înțeleaptă-n vorbe, cea înțeleaptă-n gând,
Ai refuzat mărirea de pe acest pământ.
Desprins-ai din cărți multe înțelepciune rară
Tu, fiică de-mpărat, cea mai de preț comoară,
Mulți tineri te-au cerut pe tine de soție
Dar tu ai vrut c-alesul să aibă bogăție,
Să fie din neam bun, și om frumos la fire,
Și cărturar de seamă să fie al tău mire.
Iar mama ta o bună creștină te-a luat
Și-a mers la un duhovnic să ceară-n taină, sfat.
Părintele-auzind frumoasele cuvinte
Un gând plin de lumină i-a fost trimis în minte
Și plin de bucurie, el ți-a vorbit firesc
De Fiul Preacuratei, de Mirele Ceresc.
El mai presus de toți e-n frumusețe, iată,
E plin de bogăție și-n Ceruri are Tată,
Și-înțelepciunea-I vie o revarsă peste fire
Cuvântul Său e drumul cel drept spre mântuire.
Primind icoana sfântă a Maicii lui Iisus,
Ai mers iar în cetate și te-ai rugat nespus
Ca El să ți se-arate, să-L vezi la chip frumos,
Dar Maica Preacurată a zis, privind în jos:
Privește Fiul Meu, fecioara Te așteaptă,
E plină de virtuți, cuminte, înțeleaptă!
Mirată de vedenii, de visu-adevărat,
Tu la duhovnic iată, ai mers, te-ai botezat,
Cu haină înnoită de Duhul Sfânt, acasă,
Tu te-ai rugat cu lacrimi ca să Îi fii mireasă,
Și noaptea-n vis pe deget, chiar mirele Iisus
Legându-te pe viață, frumos inel ți-a pus!
Și însuși împăratul, pe tine de soție
Te-a vrut, făgăduindu-ți a lui împărăție.
I-ai spus că ești promisă chiar Mirelui Ceresc
Și porți acum pe deget, inel dumnezeiesc.
Iar el să fii bătută, a pus, cu gândul rău
Să-ți lepezi tu credința în Unul Dumnezeu
Și zeilor mărire să dai. Ne-nduplecat,
Chiar viața ta ți-a luat-o păgânul împărat!
Tu te-ai rugat la Domnul în marea ta credință,
Să-ți dea putere ție, preasfântă muceniță,
Ecaterina, fiică de împărat, aleasă
A domnului Iisus, în cer să-i fii mireasă,
Tu, ce-ai ales cărarea Împărăției Sfinte
A Domnului din ceruri și-al tuturor părinte.
Cu bucurie astăzi poporul credincios
Ți se închină ție, spre slava lui Hristos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu