Imn acatist pentru Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

Te roagă pentru noi, Preasfântă Cuvioasă,

Născută-n Vânători, într-o cinstită casă,

Părinților să fii de mare ajutor

Să mângâi Teodora, tu, bătrânețea lor!

 

Chiar tatăl, Ștefan Joldea, ce arme-a făurit,

Și-a pus nădejdea-n tine, odor neprețuit,

În Neamț, sus la Cetate, armaș vestit a fost,

Un dregător de seamă, cu stare și cu rost!

 

Când sora ta mai mică la Domnul a plecat

Părinții tăi în tine speranța și-au păstrat.

Dar tu ai vrut să-i fii mireasă lui Iisus

Spre mănăstire gândul curat mereu te-a dus!

 

În inima ta sfântă un dor de rugăciune

Vibra ca o lumină, ardea ca un cărbune.

Dar ți-au găsit părinții în Ismail bărbat

Și după legea sfântă, cu el te-au cununat!

 

Trecând o vreme-alături de omul credincios

Ardea în voi aceiași chemare-ntru Hristos.

Iar când părinții voștri din viață au plecat

Ați hotărât că-n Domnul e calea de urmat!  

 

V-ați despărțit cu pace și cu folos de lume

Spre timp de ascultare, de post, și rugăciune. 

La Vărzărești novice întâi tu ai intrat

Apoi și el chemarea de rugă și-a urmat!

 

Dar hoardele barbare trecând cu foc prin țară

Au pustiit biserici și locuri sfinte iară, 

Refugiată-n Munții Buzăului ai stat

Și-ai depășit primejdii, și-n lacrimi te-ai rugat.

 

Apoi înspre Moldova chiar Domnul te-a trimis

Când Schitul Sihăstriei ți-a apărut în vis

Cu binecuvântare de-a merge în pustie,

În peșteră la Sihla, ai stat cu bucurie.

 

În multă nevoință, în rugăciuni de foc,

Îți petreceai tu timpul și păsările-n cioc

Firimituri de pâine îți aduceau în zbor!

Văzându-le, monahii au mers în urma lor

 

Și au zărit lumina din ruga ta aprinsă,

Tu le-ai cerut o haină, apoi, de har cuprinsă,

Luând Sfintele Taine la cer tu ai plecat 

Și muntele-n mireasmă preasfântă s-a-mbrăcat!

 

Și fost-ai îngropată în peștera în care

Ai stat în rugăciune și-n dreaptă ascultare.

Acum de multe veacuri stau moaștele-ți cinstite 

În lavra din Pecerska, la Kiev sunt preamărite!

 

Preasfântă Teodora, odor duhovnicesc,

Mlădița bucuriei din neamul românesc,

Prin viața ta sporită în rugăciuni de foc,

În cetele de sfinți tu ai acum un loc!