Copil sărman, copil orfan, copil abandonat. Copil!
Orice copil este un amestec de fragilitate și delicatețe, cu
aceeași inocență purtată în privire. Prin urmare, trebuie să fim atenți, noi,
adulții, ce facem cu sufletul acestor copii.
Apar în media copii din lista de mai sus. Imediat sar
binevoitorii. Nu le iau în nume de rău intervențiile. Poate veacul acesta e mai
altfel.
De ce are nevoie un copil pentru a fi fericit?
De mâncare, de hăinuțe curate și de cineva care să-i poarte
de grijă, cineva care să-l îmbrățișeze și să-i spună: noapte bună!
Poate câteva ședințe la un psiholog, acolo unde este cazul,
în care să i se explice cam cum e viața asta aiurită.
Majoritatea primesc în schimb tablete, excursii la
Disneyland, chestii strălucitoare și nemaivăzute, care îl fac pe cel mic să-și
facă o părere eronată despre cum ar trebui să-și trăiască el viața.
E bruiat, e confuz. Strălucirea însă se termină rapid.
În final se întoarce la viața lui grea, în coliba în care nu
are curent sau apă, cu o tabletă care îi arată o altă viață decât cea pe care o
trăiește.
Și crește cu lacrimi în ochi. De neputință. Tableta nu știe
să facă clătite. Nu-i pregătește o pijama curată. Și nici nu-l îmbrățișează
vreodată.
Așadar, fericirea poate veni uneori doar de la o bucată de
săpun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu