Dacă nu poți vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, atunci vorbește cu Dumnezeu despre copiii tăi! (părintele Arsenie Boca)

miercuri, 11 iulie 2012

Zâna-fluture


Dintr-o rază de lumină
Strecurată în grădină
Printr-un nor ca de clăbuc,
Pe o frunză de la nuc,
S-a ivit aşa, deodată,
O făptură minunată!
Mi s-a prezentat: Sunt zână!
Şi mi-a-ntins aşa o mână,
O mânuţă mititică,
N-am putut s-o strâng, de frică!
Era chiar o zână vie,
Nu era o jucărie,
Avea aripi străvezii,
Cum se spune-n poezii!
Şi zâmbea, era frumoasă,
Şi am vrut s-o iau acasă!
Însă, n-a putut să vină
C-avea grijă de grădină!

 foto: http://1.bp.blogspot.com/-eYYTlzboiLU/TjZc5E18sFI/AAAAAAAAB_4/Gh72j8B8OHw/s1600/Un-cuvant-plin-de-iubire.jpg

3 comentarii:

  1. viorica baluta23 iulie 2012, 12:25

    Frumos si delicat narat...nu stiu cum faci(probabil esti tu insati o zana),ca reusesti sa ne transpui de fiecare data. Reusesti a ne trimite in lumea miraculoasa a povestilor si uitam pentru cateva clipe bune de cea a realului...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc. Eu ce să mai spun? Femeile oricum sunt zâne, măcar o parte din viaţă :))
    O altă parte sunt zmeoaice :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce poezie frumoasa!
    Aceasta poezie te duce departe...pe taramuri nestiute .....minunat!
    Bravo!

    RăspundețiȘtergere