Dacă nu poți vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, atunci vorbește cu Dumnezeu despre copiii tăi! (părintele Arsenie Boca)

duminică, 9 octombrie 2011

Cadoul prinţesei Anais


În grădină, pe răcoare,
Dăltuind un bob de soare,
Licuriciul trist suspină,
Numai briza îl alină.

Astăzi a adus în dar,
Strălucind sub felinar,
O dantelă argintie
Ca un puf de păpădie.

Pentru o prinţesă mică,
Alintată, subţirică,
Apărută dintr-un vis,
Chiar prinţesa Anais.

Însă fata a uitat
Ca să meargă pe-nserat
În grădină, la-ntâlnire.
Şi-acum cine-i dă de ştire?

Zâna Nopţii îi şopteşte:
Fată dragă, te trezeşte!
Licuriciul tot aşteaptă
Să-i trimiţi măcar o şoaptă!

Uite ce-ai primit în dar!
Un cadou atât de rar,
Mic prieten, a brodat
Toată ziua, ne-ncetat!

Pentr-o rochie de seară,
Fir de lună şi beteală,
Ţi-a adus! Vai, mulţumesc,
Ştie el cât îl iubesc!


2 comentarii:

  1. Mă bucur că v-a plăcut!Am fost şi noi, cândva, mici prinţese, ca Anais.
    Ce frumoasă era lumea pe atunci:)

    RăspundețiȘtergere