Cadoul prinţesei Anais

În grădină, pe răcoare,

Dăltuind un bob de soare,

Licuriciul trist suspină,

Numai briza îl alină.

Astăzi a adus în dar,

Strălucind sub felinar,

O dantelă argintie

Ca un puf de păpădie.

Pentru o prinţesă mică,

Alintată, subţirică,

Apărută dintr-un vis,

Chiar prinţesa Anais.

Însă fata a uitat

Ca să meargă pe-nserat

În grădină, la-ntâlnire.

Şi-acum cine-i dă de ştire?

Zâna Nopţii îi şopteşte:

Fată dragă, te trezeşte!

Licuriciul tot aşteaptă

Să-i trimiţi măcar o şoaptă!

Uite ce-ai primit în dar!

Un cadou atât de rar,

Mic prieten, a brodat

Toată ziua, ne-ncetat!

Pentr-o rochie de seară,

Fir de lună şi beteală,

Ţi-a adus! Vai, mulţumesc,

Ştie el cât îl iubesc!